ÎNGRIJITOAREA

Volumul de proză "Îngrijitoarea - o poveste de viaţă trăită", ( Editura Timpul, Iaşi, 2018, ediţia a doua revizuită, 220 de pagini), semnat de Daniela Gumann este o carte ce porneşte de la valoarea de mărturie al cărei filon se revendică din lumea celor plecaţi de acasă, pentru a găsi în străinătate un loc de muncă mai bun, mai potrivit cu nevoile proprii şi, mai ales, pentru a-şi ajuta familia rămasă acasă.

Scriitoarea face o analiză pertinentă pornind, de fapt, de la autoanalizarea situaţiei proprii, ca un om care a hotărât să reintre în sine, în amintirile începuturilor sale, să şi le explice, să le analizeze şi, la urma urmei, să le accepte. Făcând acest lucru în prima parte a cărţii, scrierea sa poate continua într-un fel de istorie exhaustivă a devenirii sale, ca într-o schiţă de portret comparativă între ceea ce a fost la începuturi (o îngrijitoare, la fel cu cele pe care le ajută acum prin sfaturile sale) şi ceea ce a devenit astăzi (nu doar lucrând într-o firmă ce se ocupă cu intermedierea unor astfel de servicii, ci şi o femeie realizată plenar: soţie, mamă, coordonator de firmă şi scriitor).

Acest volum este semnat de o persoană cu multiple valenţe psihologice într-o alchimie a înţelegerii celor două ipostaze, de îngrijitoare, supusă unor reguli ale jobului, bine stabilite, şi de angajator cu experienţă proprie în acest domeniu, hotărât să limpezească clar şi corect potecile muncii în străinătate prin estomparea greutăţilor şi impunerea unor limitele de bun simţ şi bună convieţuire între localnici şi cei veniţi de acasă pentru un contract de muncă mai avantajos.

Chiar dacă autoarea nu-şi propune acest lucru, această carte ar putea fi considerată un jurnal autobiografic, intim (în prima parte!), în care descrie cu nonşalanţă plecarea sa de acasă în străinătate, ca o simplă croitoreasă, periplul celor şapte ani lucraţi în Israel ca îngrijitoare de bătrâni, revenirea în ţară, timpul petrecut la muncă în ţară, unde a găsit "O Românie care se schimbă atât de încet că-ţi pierzi răbdarea, dar care uneori e atât de naivă şi de frumoasă încât o ierţi pentru nemăsurata ei indolenţă." A urmat completarea studiilor,reîntoarcerea în străinătate şi devenirea sa ulterioară în Austria, unde: "Deşi trăim în Austria, în casă vorbim româneşte, mâncăm româneşte, sărbătorim româneşte şi, mai mult decât atât, am rezervat o cameră în casă care am decorat-o în stil tradiţional moldovenesc, cu covor ţesut, cuvertură ţesută de bunica, cu faţă de masă brodată de mama, cu mileuri croşetate, iar în subsolul casei avem o sobă exact cum avea bunica, care este şi funcţională.". Totul descris cu o sinceritate frustă, constructivă şi plină de dragostea pentru originile pe care nu le-a uitat: "Prin venele noastre va curge mereu sânge de român, oriunde ne-am afla şi oriunde am trăi."

În acelaşi timp acest volum poate fi considerat (în a doua parte!) un manual de învăţătură, de comportament adecvat, plin de sfaturi explicite pentru femeile care caută în afara ţării plusul de bunăstare necesară familiilor proprii. În aceste situaţii sunt imperios necesare unele sfaturi şi autoarea le dă cu precizia unui cunoscător empatic: "...trebuie să vă amintiţi că de fapt această dependenţă în care se află pacientul nu a fost niciodată alegerea lui, iar aceasta îl poate dărâma. /.../ Durează să te adaptezi la noile responsabilităţi şi la tot ce este nou."

Explicaţiile din volum (de ce a plecat, de ce s-a întors, de ce a urmat studii superioare, de ce a înfiinţat o firmă şi de ce, iată, se simte pregătită să scrie despre toate acestea) constituie o încurajare pentru toate femeile care se află în această situaţie şi care trebuie să se ghideze după un singur gând: "...avem o putere extraordinară. Mintea noastră are o putere extraordinară. Nu aveţi idee câte puteţi face. Trebuie doar să credeţi şi să vă doriţi asta." După atâţia ani Daniela Gumann se simte realizată şi de aceea spune cu satisfacţie: "Suntem o firmă de succes, care se comportă cu responsabilitate, integritate şi transparenţă, respectând standardele aşteptate pe bună dreptate din partea noastră."

Autoarea recunoaşte că "Migraţia este unul din fenomenele globale majore...", însă chiar dacă acesta aduce modificări socio-economice şi culturale esenţiale, totul trebuie încadrat în măsura lucrurilor: "Nu îi înţeleg pe cei care au aşteptări când se întorc. Aşteptări ai când pui umărul să faci ceva, când participi. Nu îi înţeleg nici pe cei care o compară cu ţările dezvoltate unde au emigrat pentru bunele de acolo întâmplat fără participarea lor."

În parte a treia a volumului, analizele sociologice depăşesc aspectul general. Cu amănunte pe care le considerăm reale şi bine documentate, cifrele vin să confirme o realitate tristă: "Libertatea românilor, după 25 de ani...Sărăcie şi lipsuri! Paradoxul amar din viaţa românilor. Suntem săracii Europei, într-o ţară bogată." Constatare ce vine să confirme cel puţin două cauze majore: proasta guvernare în toată această perioadă, dar şi motive individuale: "Românii de astăzi nu iau lucrurile în serios şi nu au simţ civic pentru că au fost constrânşi, de-a lungul timpului, să caute soluţii personale pentru a supravieţui."

O adevărată lecţie de viaţă, începând cu mama, despre care autoarea are cuvinte duioase (poate fi propria mamă lăsată în ţară, ori mama care-şi lasă copiii şi pleacă la muncă, ori mama cuiva din străinătate, care, bătrână sau bolnavă, are nevoie de ajutor) şi încheind cu îngrijitoarea pentru care "Îngrijirea persoanelor vârstnice la domiciliu poate fi considerată mai mult o vocaţie decât o profesie.", născută dorinţa de a-i ajuta pe ceilalţi. Aceasta este volumul "Îngrijitoarea - o poveste de viaţă trăită", un volum de proză semnat de Daniela Gumann!

Lucia Pătraşcu

Brăila, 20 iulie 2018