„ȘOIMII CRUCIADEI LIBERTĂȚII” - DINCOLO DE METAFORĂ…
"Șoimii Cruciadei Libertății" este un roman biografic semnat de Daniela și Constantin Gumann, apărut la Iași, Editura Pim, în acest an, sub egida ASRA.
În cele aproape 200 de pagini ale volumului, ni se prezintă viața bunicului autoarei, Gheorghe Harnagea, deținut politic.
Motto-ul cărții, "Dacă vrei să ucizi un popor, suprimă-i memoria" (Milan Kundera), reprezintă tocmai reversul obiectivului celor doi autori: actul elaborării acestui volum are ca obiectiv rememorarea, dureroasă sau revoltată, a unor timpuri de cotitură ale poporului român, cu scopul de a evita repetarea unor evenimente similare, dar și a prezentării unor destine care au știut, la superlativ, ce însemnă durerea, frica și umilința.
Harnagea C. Gheorghe a avut destinul prins pe fronturile lui Mart(i)e: născut, arestat și plecat în această lună, a avut norocul ca strigătul lui să fie pulverizat peste destinul urmașilor săi, astfel suferința sa nu a fost trecută cu vederea: "am ales să scriu această carte ca obligație morală și reparatorie față de suferința la care a fost condamnat dragul meu bunic", mărturisește Daniela Gumann, la pagina 7 a "Șoimilor Cruciadei Libertății".
Tot aici, metafora se preface în realitate, aflând astfel că "Șoimii Cruciadei Libertății" nu reprezintă un artificiu scriitoricesc, ci, pe la mijlocul secolului trecut, la Huși a existat o organizație anticomunistă cu acest nume. Nu lipsurile materiale a dus la apariția acestei organizații, ci lipsurile spirituale la care erau supuși oamenii acelei vremi de bejenie: libertatea, demnitatea, compasiunea și altele din același câmp semantic...
Ideea de bază, piatra de temelie a cărții e clar formulată: libertatea nu este un bun dat, ci un drept câștigat... câștigat cu luptă, suferință și sacrificiu. De asemenea, despre istoria recentă nu se poate scrie "la rece", cu atât mai mult cu cât au fost implicați în vârtejul evenimentelor ai tăi, cei pe care îi știi, cei pe care îi porți cu tine, prin amintiri și (în)semne, astfel și Danielei Gumann îi e imposibil să nu gândească cu sufletul, ea văzând nu cifre, nu statistici, nu lucruri abstracte în trecutul recent, ci pe bunicul ei, astfel îi dedică acestuia, încă din capul locului, o poezie... poate și ca un fel de încurajare pentru atrocitățile pe care urmează să le scrie pe hârtie, literă cu literă, cuvânt cu cuvânt, rând cu rând....
Firește, ne transpune în acea vreme, prezentându-ne satul, cu oamenii, casele și instituțiile sale, pentru a ne fi mai ușor să vizualizăm locurile în care a trăit bunicul, dar care au fost martore și la devenirea ei din copil în adult, Daniela petrecându-și acolo toate vacanțele. Urmează descrierea bunicilor, mai cu seamă a bunicului, bărbat înalt, cu ochi căprui și duri, strălucitori, cu inimă bună și răbdare infinită, harnic, om de onoare. Hărnicia i-a adus un oarecare confort material, drept pentru care a fost numit chiabur, cu toate că pe sentința din 1957 apare "țăran mijlocaș". În fine, este condamnat pentru vina de a fi activat în organizația Șoimii din Cruciada Libertății, extinzând activitatea revoluționară în Grumezoaia și Hurdugi. Alte cuvinte cheie din cadrul sentinței sunt: "nucleu contrarevoluționar", "ședințe clandestine"; "nume conspirativ: HARAS", "fițuică cu conținut contrarevoluționar, parașutată din avioanele imperialiste", "a cântat Deșteaptă-te, române!", "i-a sprijinit pe fugarii din munți", "a sustras buletinele de vot, înlocuindu-le cu hârtii albe"... Citind această sentință, ne trec pe dinainte aventurile agentului secret cu nume de cod 007, agent extrem de inteligent și de curajos, dar ce păcat că ficțiunea agentului 007 se transformă într-o tragică realitate, într-o disperată și asumată luptă pentru un ideal. Toate cele de mai sus, demne să inspire un film de acțiune, au dus la condamnarea Șoimului din Cruciada Libertății la "19 ani de muncă silnică și 10 ani de degradare civilă, cu confiscarea averii." (pagina 48): "a fost purtat din temniță în temniță, supus la torturi, înfometat și distrus fizic. Anchetat și bătut bestial. Credința l-a întărit și l-a ajutat să supraviețuiască." (pagina 61).
După ce autoarea ne prezintă satul, bunicii, sentința bunicului, consideră că e esențial să ne prezinte și organizația Șoimii din Cruciada Libertății. Aflăm că organizația are un jurământ: "..jurăm că vom lupta pentru zdrobirea comunismului" (pagina 49), cam aceasta ar fi scopul sintetizat al organizației, aceasta fiind extinsă, într-un fel sau altul, în toată lumea. De cealaltă parte a baricadei, organizația era văzută de către statul român drept responsabilă de "crima de uneltire contra ordinii sociale" (pagina 53).
Pe lângă suferințele din închisoare, existau suferințele din afara închisorii, familiile celor condamnați fiind persecutate prin interzicerea educației, a serviciului, a demnității. Desigur, autoarea ne prezintă și societatea românească din anii '50, o societate privată de alimente și de alte lucruri necesare unui trai decent.
Concluziile primei părți a acestui mozaic al societății românești din perioada comunistă reiau și subliniază ideea că libertatea nu e bun dat, ci unul câștigat prin jertfă... prin umblarea pe un drum al crucii specific, un drum al temnițelor, cunoscute de atât de mulți români (intelectuali sau nu!) - Paul Goma, Nicolae Steinhardt, Richard Wumbrand și atâția alții.
Partea a doua a volumului îi aparține lui Constantin Gumann. Acesta a acceptat să scrie în tandem cu Daniela Gumann, deoarece a "trăit pe viu perioada de tristă amintire, fiind și arestat de două ori (...), dar reușind să părăsesc comunismul în noapte și ceață, pentru a putea lupta în libertate" (pagina 99). Constantin Gumann propune o altă abordare, o altă perspectivă, subliniind că "în România, comunismul a început printr-o minciună deosebit de mare" (pagina 99). "Egalitatea" muncitorilor și a țăranilor s-a realizat prin sacrificarea intelectualilor, dar nici unii, nici alții nu au scăpat de "controlul absolut" al agenților sovietici. Pe scurt, autorul redă, într-o manieră inedită, o adevărată lecție de istorie, derulând, cu lux de detalii, panoramic, firul istoriei recente. Ineditul este creat prin anexarea unor linkuri care duc la filme documentare de pe youtube sau de pe alte site-uri, autorul fiind conștient că subiectul analizat e atât de amplu, încât e imposibil de cuprins în câteva pagini de carte, drept pentru care apelează al o manieră alternativă în vederea susținerii afirmațiilor sale.
Volumul se încheie cu un îndemn la meditație: Cine am fost? Cine suntem, noi, românii, ca națiune? Cine și unde vom fi în viitorul apropiat? Axa timpului e destul de fragilă, astfel că vibrațiile trecutului pot fi lesne resimțite în viitor, așadar e de dorit ca românii să acționeze cu înțelepciune, pentru a nu pierde tot ce au dobândit. Nu oricum. Prin sacrificiu.
Carina Baba - Ienășel